1 octombrie – Ziua Mondială a Muzicii

Galerie

Anual, la 1 octombrie, este celebrată Ziua Mondială a Muzicii, instituită de UNESCO în anul 1975. Scopul marcării acestei zile este promovarea tuturor genurilor de muzică, promovarea idealurilor de pace între popoare, evoluția culturală a comunităților, schimbul de experiență și aprecierea numeroaselor valori estetice care îmbogățesc existența noastră zilnică.

                                                           Originea muzicii
Cu tot aportul paleontologiei arheologiei, antopologiei, etnologiei și al observațiilor asupra unor manifestări la unele triburi care trăiesc încă într-o formă arhaică și de la care s-au înregistrat material sonore, originea muzicii rămâne o mare necunoscută. Nu se știe când, unde, cum, prin ce mijloace, a apărut muzica.
Nu există civilizație care să nu fi țesut o legend frumoasă în jurul originii și a creării acestei arte miraculoase – spune muzicologul francez Jacques Chailley.
Oamenii învățați care au dorit să-și etaleze și cunoștințele în domeniul artei sonore, au emis unele păreri cu privire la originea muzicii: Charles Darwin (1809-1882) lansează teoria perpetuării specie și explică începuturile artei sunetelor prin aspectul biologic, al atragerii dintre indivizi de sex opus.
Herbert Spencer (1820 – 1904) consider că, atât la păsări cât și la oameni cântul a apărut din descărcarea energiei, care s-a dezvoltat din intonațiile graiului, a vorbirii articulate, căpătând un character musical în momentele emoționale ale trăirilor sale.
Karl Bucher (1824-1899) leagă originea muzicii de mișcările ritmate din procesul muncii, când acestea trebuiau să se desfășoare în mod controlat și cu o anumită regularitate.
Rivhard Wallaschek (…) pornește de la formele arhaice de dans, din care s-a desprins ritmul, ca principal element al muzicii.
Kurt Sachs (1881-1959) crede în existența unui centru superior de cultură undeva pe glob, de la care s-a răspândit spre alte centre mai puțin dezvoltate, prin migrațiuni ale unor popoare, cât și prin amestecul acestora cu alte neamuri pe care pe care le întâlnesc în drumul și popasul lor. Totodată, Sachs realizează o analiză comparată a instrumentelor musicale întâlnite în perioadele la care face referință.
Karl Stumpf (1848-) este de părere că muzica a apărut și s-a dezvoltat, în comunitatea umană, ca mijloc de comunicare sub formă de semnale și comenzi, în timpul activităților în grup restrains sau mai mare.
Jules Combarieu (1859-1916) amintește de practicile magice ale primitivilor prin care aceștia invocau natura neexplicabilă minții lor, solicitând ocrotire și bunăvoință. Aceste mici producții artistice, care cuprindeau ritm, mișcare (dans) și vorbire, se constituiau în ofrande aduse forțelor de care se temeau și din care a luat naștere muzica.
Fiecare din aceste teorii au limitelel lor. În totalitatea lor se pot desprinde elemente care pot constitui un punct de pornire în cercetarea acestui mare necunoscut: originea muzicii.

Muzica dispune prin excelență de sensibilitatea unei strânse comuniuni între caracterul național și cel universal.
                                                                                                                                         Ion Dumitrescu